Conectarea naturii cu orașele inteligente pentru un viitor sustenabil

Chiar dacă orașele inteligente urmăresc îmbunătățirea calității vieții locuitorilor lor prin introducerea de soluții SMART, eficiente și durabile, prin apelul la tehnologii și instrumente utile din domeniu, acestea pot aplica și soluții ecologice low-tech pentru rezolvarea unor probleme cu care se confruntă, precum sistemele de irigații, prelucrarea apelor reziduale, măsuri pentru reducerea poluării sau investiții în agricultura locală. Toate acestea cu puțină inspirație din partea unor comunități care funcționează eficient de mii de ani!

Grădinile „Waffle” – un exemplu de tehnică durabilă în agricultură

Grădinile „waffle” sunt o preocupare permanentă a locuitorilor Zuni din Mexic, al căror scop este de a capta, depozita și a gestiona apa pentru agricultura de deșert. De la începutul originilor lor, locuitorii Zuni au depins de resursele solului pentru a supraviețui și pentru a-și câștiga existența. De aceea, terenurile agricole erau plasate strategic în zone aluviale, care le permiteau fermierilor să prindă și să redirecționeze sedimentele de scurgere și bogate în nutrienți, din bazinele de apă superioare. La nivel micro, fiecare gospodărie a oamenilor Zuni avea o grădină „waffle”. Locuitorii nivelau terenul pe care construiau grădina, pentru a se asigura că fiecare bucată pătrată de pământ primește o cantitate egală de apă cu a celorlalte. Odată ce apa ajunge în sol, sunt create acele „waffles”, prin construirea de pereți mici din pământ. Acest fapt duce la realizarea unor suprafețe adânci în formă de pătrat, care adună apă și care rezistă în fața vântului. Așadar, metoda eficientă de a cultiva plante, prin folosirea resurselor pe care natura le oferă, reprezintă un mod durabil și practic de realizare a activităților agricole, fără a dăuna mediului înconjurător. 

Poduri vii în Meghalaya

Triburile Khasi din statul Meghalaya (Nordul Indiei) au dezvoltat, timp de secole întregi, o relație profundă cu pădurile spectaculoase din zonă. Acestea au inventat un mod natural de a traversa canalele fluviale și de a conecta satele retrase, respectiv poduri „vii”, realizate pe parcursul a zeci de ani, prin legarea rădăcinilor copacilor. Aceste poduri vii devin din ce în ce mai reziliente odată cu trecerea timpului și pot supraviețui timp de secole, fiind un exemplu și un punct de plecare pentru construirea mediilor urbane durabile și axate pe protejarea mediului înconjurător. Un pod ajuns la maturitate poate susține până la 35 de oameni. Această „infrastructură naturală” reprezintă o modalitate low-cost, durabilă și eficientă, care poate contribui la reducerea căldurii excesive din anumite zone urbane, prin realizarea unor coronamente din frunze și crengi  naturale care pot acoperi străzile.