E-guvernarea, viitorul administrațiilor publice

E-guvernarea (concept cunoscut și în spatele englezismului e-gov) este una dintre cele mai – dacă nu cea mai – interesantă provocare a Administrației Publice din întreaga lume. Multe dintre obiectivele pe care E-guvernarea își propune să le atingă pot fi descrise, la prima vedere, ca fiind cel puțin ambițioase.

E-guvernarea nu este doar un obiectiv, este o metodă, este o remarcabilă simbioză între societate, administrație și tehnologie. Multe dintre cele care odată reprezentau tehnologii de vârf sunt privite astăzi ca fiind parte din viața fiecăruia, această evoluție trebuie integrată în mod cert în toate aspectele vieții cetățenilor.

Ce este e-guvernarea? Chiar dacă istoria Web-ului a început acum câteva decenii, doar în ultimele putem vorbi de apropierea mediului public de acesta și abia în ultimii ani au început cu adevărat să fie explorate oportunitățile lui. Relația guvernelor cu Internetul a pornit de la operațiuni simple – precum trimiterea unor mesaje de e-mail sau postarea informațiilor pe o pagină Web, ajungând astăzi la eficienţă, eficacitate și servicii publice complet electronice. Informațiile disponibile în formă digitală și posibilitatea de a le transfera cu ușurință dintr-o parte în alta a condus astăzi la schimbarea manierei de conducere a organizațiilor.

Paralela dintre inovațiile în IT și Internet a condus la o serie de schimbări în economia lumii precum globalizare, aplatizarea ierarhiei organizaționale și creșterea sectorului de servicii și a economiei informaționale. Așa cum a spus Thomas Lauren Friedman (jurnalist la New York Times) în cartea The World Is Flat: A Brief History of the Twenty-First Century, scrisă în anul 2005, Internetul a aplatizat lumea, IT-ul a provocat mai întâi și apoi a mărit ritmul cu care aceste schimbări s-au produs, furnizând o platformă proprie pentru dezvoltare.

Dintre toate provocările guvernării electronice, mă voi apleca în paginile acestui articol asupra serviciilor publice care pot fi intreprinse prin intermediul platformelor on-line. Cum deja este cunoscut, serviciul public este „activitatea pe care guvernanţii sunt obligaţi să o presteze în interesul celor guvernaţi“ sau o „activitate de interes general, prestată de o persoană privată având prerogativele puterii publice, sub controlul administraţiei“.

Cine sunt guvernanții?!

Ei bine, ne referim în acest context, la Organizațiile publice ca unităţi sociale (sau grupuri umane) construite şi reconstruite în mod deliberat pentru a urmări realizarea unor obiective specifice“ şi care sunt finanţate din fonduri publice. Înțelegând aceste elemente, putem să avem o viziune clară asupra guvernării electronice a cărei definiție poate fi:

(1) „utilizarea tehnologiei informaţiei de către agenţiile guvernamentale [organizaţiile publice] în relaţiile cu cetăţenii, întreprinderile şi alte corpuri guvernate […]. Beneficiile rezultate putând fi reducerea corupţiei, creşterea transparenței, mai mult confort, creşterea veniturilor şi/sau reducerea costurilor”, sau

(2) “folosirea tehnologiei informaţiei, în particular a Internetului, pentru a livra servicii publice într-o maniera mult mai convenabilă, eficientă şi orientată spre client”. Deşi literatura de specialitate este bogată în definiţii ale conceptului, m-am oprit doar asupra acestora, pentru că le consider reprezentative şi de altfel şi cele mai clare. Reiese astfel ușor, din rândurile de mai sus, că serviciul public face obiectul existenței organizaţiilor publice, iar guvernarea electronică vine în ajutorul cetăţenilor (beneficiari ai serviciilor publice) de a intra în contact cu acestea. În figura alăturată se prezintă interacțiunea dintre administraţia publică şi cetăţean pe toată durata vieţii acestuia.

Vedem astfel că aceasta interacţiune este posibilă numai cu ajutorul unor entităţi terţe, şi anume acele organizaţii publice care îndeplinesc un rol cheie în procesul de livrare a serviciilor publice. Cetăţeanul nu ar putea interacţiona direct cu statul, cu administraţia, dacă aceste organizaţii nu ar exista. Oricât de greoaie este aceasta interacţiune, ea este totuşi necesara.

Astăzi, birocraţia este cuvântul de ordine atunci când vorbim de maniera de administrare din România, iar despre aceasta se poate spune că este la fel de veche ca însăși civilizaţia – trebuie menționat că e-guvernarea nu va reduce birocrația ci, folosind pe scară cât mai largă tehnologia informaţiilor, timpii necesari procesării documentelor sunt sensibil reduşi.

Mulţumită sistemului, e-documentele (documente în format electronic) vor circula de la un “ghişeu” la altul fiind validate digital de persoanele cu competențe în acest sens, rămânând ca solicitantul doar să intre în posesia actului final (permisul de conducere, autorizația de construire etc.) poate tot în format electronic (atunci când acest lucru este posibil), printr-un e-mail.

Evoluţia sistemelor electronice de guvernare a fost accelerată cu trecerea de la hârtie la bazele de date şi de la proceduri manuale la sisteme informatice mari. Dezvoltarea acestuia a fost determinata în toate țările şi de măsuri legislative privind servicii publice ale Administraţiei Publice on-line, care au coincis şi cu evoluţia rapidă a utilizării Internetului.

Pentru organizaţiile publice folosirea Internetului aduce avantajele clasice ale disponibilităţii, informaţia pe site-urile Web fiind disponibilă 24 de ore din 24, 365 de zile pe an şi al accesibilităţii şi interacţiunii, persoanele interesate putând accesa informaţia şi efectua tranzacțiile de oriunde din lume folosind accesul la Internet.

Iată astfel că guvernarea electronică se afirmă din ce în ce mai mult ca o caracteristică majoră a noii societăţi bazate pe informaţie şi cunoaștere. Fenomenul este complex şi se referă la multiplele conexiuni între autorităţi şi persoanele fizice şi juridice din societate.

Administraţia publică este în prezent puternic influenţată de folosirea tehnologiilor moderne ale informaţiei şi comunicaţiilor. Folosirea acestor tehnologii oferă posibilitatea schimbării calitative a serviciilor oferite de către administraţie cetăţenilor şi entităţilor organizatorice şi sociale. Începând cu eliminarea hârtiei şi continuând cu reducerea timpului de acces la resursele publice, aplicaţiile de e-guvernare câştigă încrederea cetăţenilor şi eficientizează serviciile publice contribuind major la democratizarea societăţii în ansamblu.

Aşa cum se preciza în The Economist într-un raport mai vechi, din 2005: „În următorii ani [e-guvernarea] va transforma nu numai maniera în care cele mai multe servicii sunt livrate, dar mai ales relaţia dintre guvern şi cetăţean. După comerţul electronic, următoarea revoluţie a Internetului va fi a e-guvernării”. Suntem în anul 2018 și într-adevăr acest lucru s-a întâmplat deja. The Economist a avut dreptate!

Autor: Lect. Univ. Dr. Cătălin VRABIE, SNSPA