Jane Jacobs – viziune de dezvoltare a spațiilor publice

Pandemia de COVID-19 ne-a impus noi reguli și moduri de a ne trăi viața de zi cu zi, determinând schimbări de gândire și mentalitate privitoare la activitățile cotidiene. Perspectiva comunitară, de apropiere și de interacțiune permanentă cu cei din jur susținută de scriitori, precum Jane Jacobs pare să nu mai fie atât de populară în viitorul apropiat, post COVID-19.

 

Autoare american-canadiană, Jane Jacobs a adus prin ideile sale contribuții semnificative în științele urbanistice, în sociologie și economie, fiind cunoscută drept activistă pentru protecția cartierelor din interiorul orașelor împotriva „reînnoirii urbane”. Fără studii în domeniul planificării urbane și fără expertiză, Jane Jacobs a lansat câteva perspective de referință în domeniul urbanisticii și funcționării adecvate a spațiilor din jur, bazate pe simțul comun și pe observarea mediului  înconjurător ((https://www.pps.org/article/jjacobs-2)).

Celebrating Jane Jacobs - Curbed

Perspective asupra orașelor

Prima și una dintre cele mai importante cărți ale autoarei contemporane Jane Jacobs este „Moartea și Viața Marilor Orașe Americane” (The Death and Life of Great American Cities), care abordează problematica planificatorilor urbani de la acea vreme, cufundați în ideologia colectivistă (care de altfel predomina la nivelul intelectualității), care nu au luat în calcul oamenii obișnuiți și nevoile acestora. Prin această carte, dar și prin restul scrierilor sale, Jacobs a transformat planificarea urbană, discreditând proiectele de construcție a clădirilor grandioase care să înlocuiască „dezordinea” din orașe, caracteristice mișcării de „reînnoire urbană” ((https://www.vox.com/2016/5/4/11583342/jane-jacobs-100th-birthday)). 

Adeptă a orașelor pline de viață, „agitate” și „prietenoase” cu oamenii, Jacobs consideră că orașul reprezintă „o ordine socială complexă”, la baza căreia stau oamenii obișnuiți, care construiesc relații informale unii cu ceilalți în comunitatea în care trăiesc. Astfel de conexiuni umane rezistă și înfloresc atunci când oamenii pot să aibă contact atât cu cunoștințele lor, cât și cu străini, într-un oraș cu locuri publice, străzi și trotuare sigure ((https://marketurbanism.com/2016/11/01/the-great-mind-and-vision-of-jane-jacobs/)). Mai mult, pentru Jacobs, crearea unei infrastructuri de automobile determină o separare forțată a cartierelor existente, generând un mediu nesigur și afectând conexiunile comunităților ((https://www.archdaily.com/502096/happy-birthday-jane-jacobs)).

Vitalitate Urbană

Jacobs vorbește despre faptul că un oraș de succes este un oraș care este plin de viață și în care oamenii se simt în siguranță în comunitățile în care trăiesc. Totodată, pentru Jacobs cultura este un element esențial pentru comunități, care, din păcate, este distrusă de planificatorii urbani ce doresc să impună o ordine socială. Jacobs menționează că orașele sunt construite organic, prin interacțiunile nemărginite ale oamenilor, orașe cu funcțiuni multiple și mixte, nu cu structuri fixe și prestabilite. Scriitoarea contemporană a militat pentru dezvoltarea urbană bazată pe integrarea în peisajul urban a diferitelor tipuri de clădiri (rezidențiale, comerciale, noi, vechi, etc.), susținând prezența cetățenilor în diferite zone de-a lungul zilei care creează vitalitatea comunităților. Pentru Jacobs, orașele sunt „organice, spontane și ușor dezordonate” ((https://www.strongtowns.org/journal/2016/5/4/the-value-of-old-buildings)).  

Autoare  a manifestat o poziție sceptică față de urbaniștii de la acea vreme, chiar și față de așa numiții „Noii Urbaniști”, care nu au avut în vedere importanța construirii spontane a comunităților de-a lungul timpului și care gândeau pe termen scurt, în viziunea lui J. Jacobs. Mișcarea „reînnoirii urbane” a început după cel de-Al Doilea Război Mondial și a „dat afară” din casele lor peste 300,000 de oameni pentru a construi clădiri noi, spații comerciale și clădiri de birouri.

Jane Jacobs Took It to the Streets: Design Observer

 Jacobs a militat pentru înțelegerea importanței ordinii sociale în interiorul orașelor, care se bazează, pe reguli nescrise și relațiile interpersonale dintre oamenii care trăiesc și muncesc în comunități/cartiere. Viziunea ei este în opoziție față de abordările moderniste și postmoderniste care au în vedere orașul ideal și care urmăresc să impună o ordine vizuală la nivelul orașelor, care să reglementeze ordinea socială cu caracter haotic ((https://theconversation.com/what-might-jane-jacobs-say-about-smart-cities-58278)). Ea a contestat modelul tradițional de planificare care se bazează pe opinia experților, susținând cu tărie importanța expertizei locale, a comunităților, care stă la baza dezvoltării ulterioare ((https://www.pps.org/article/jjacobs-2)).

„Când arhitecții orașelor încearcă să găsească un design al orașului care să exprime, într-o manieră clară și simplă, scheletul structurii orașului ( prin drumuri expres sau străzi de promenadă care sunt preferate la acest moment), aceștia sunt pe calea greșită. Structura reală a unui oraș constă într-un mix de funcțiuni…Ne apropiem de înțelegerea secretelor structurale ale orașului când luăm în considerare factorii care generează diversitatea.” – Jane Jacobs în The Death and Life of Great American Cities, 1961. 

Chiar dacă planificările urbane „ortodoxe” de la acea vreme susțineau că „densitatea ridicată a populației” este cauza principală pentru rata criminalității și pentru aspectul „murdar” al diferitelor zone urbane, Jacobs a crezut cu tărie contrariul, susținând că o concentrare mare de oameni este vitală pentru viața de oraș, pentru prosperitate, inovare, creștere și bunăstare economică ((Ibidem )). Densitatea ridicată înseamnă mai multe șanse pentru întâlniri sociale productive și un număr mai mare de clienți pentru comercianți ((https://www.forbes.com/sites/deborahtalbot/2019/04/14/why-jane-jacobs-still-leads-in-urbanism/#201158f11f2a)). Totodată, Jacobs argumenta că oamenii sunt cei care fac cartierele mai sigure și care sprijineau o gamă largă de servicii și activități. „Densitatea comunităților ar trebui să fie cât este necesare de mare pentru a stimula potențialul maxim de diversitate într-un oraș.”- J. Jacobs ((https://www.urbanspacegallery.ca/event/jane-jacobs-urban-ideas/test-test/))  Pentru Jacobs, diversitatea se găsește în acele locuri unde locuitul, munca, distracția și consumul coexistă ((https://www.forbes.com/sites/deborahtalbot/2019/04/14/why-jane-jacobs-still-leads-in-urbanism/#201158f11f2a)).

În ceea ce privește dimensiunea economică, Jacobs a pus accent pe importanța economiilor locale. Modelul dezvoltării economice locale propuse de autoare se baza pe promovarea unor noi locuri de muncă, pe promovarea micilor afaceri și pe susținerea creativității antreprenorilor urbani. Susținând economia și dezvoltarea unei industrii locale, Jacobs a propus în anii `60 un alt concept, intens dezbătut ulterior, respectiv cel de înlocuire a importului ( import replacement). În cea de-a doua carte a sa, „Economia Orașelor” ( The Economy of Cities), Jacobs oferă drept exemplu industria constructoare de biciclete din Japonia anilor 1800 și modul în care piesele pe care japonezii le importau au fost înlocuite, treptat, cu piese produse la nivel local. Datorită stimulării activității și economiei locale, rezultatul obținut a fost ridicarea și consolidarea unei industrii de fabricație a bicicletelor și la un nivel ridicat de exporturi ((http://osmosnetwork.com/import-replacement-and-local-economies/)).

Activismul urban al lui Jane Jacobs – rezultate remarcabile

Una dintre cele mai importante realizări ale lui Jane Jacobs este succesul în stoparea construirii unei autostrăzi care implica distrugerea unuia dintre cele mai vibrante districte din Lower Manhattan, în anii 1960. Acest moment a fost o reacție directă împotriva planurilor de dezvoltare a Manhattan-ului, și implicit a New York-ului, concepute de Robert Moses la acea vreme. Cel din urmă avea în vedere un plan de modernizare urbană bazat pe construirea unei infrastructuri de automobile, pe distrugerea zonelor de „mahala” și pe ridicarea unor clădiri rezidențiale înalte.

Viziunea de modernizare a orașelor a lui Jane Jacobs era contrastantă, aceasta bazându-se pe o infrastructură fizică și socială mare, precum sistemele de tranzit în masă sau rețele urbane mari alcătuite din componente mai mici, precum cartierele interconectate.  

Printr-o acțiune riguroasă, Jane Jacobs a contribuit la salvarea de la demolare a propriului ei cartier, Greenwich Village (cartier caracterizat de acea densitate de oameni ridicată susținută de autoare), care urma să fie distrus de către Robert Moses pentru construirea unui nou drum expres. Jacobs a derulat o întreaga campanie vocală de activism social – care a culminat și cu arestarea acesteia – susținută de locuitori și de politicieni care, în cele din urmă, a determinat abandonarea planurilor de modernizare ale lui Moses ((https://www.theguardian.com/artanddesign/2017/apr/30/citizen-jane-jacobs-the-woman-who-saved-manhattan-from-the-bulldozer-documentary)).

Orașe pline de viață și conceptul de „sidewalk ballet”

Pentru Jacobs, orașele reprezentau adevărate ecosisteme și „vietăți”. În mod natural, precum ecosistemele naturale, toate elementele componente ale orașelor ( străzi, trotuare, cartiere, economie,etc.) interacționează permanent unele cu altele și se schimbă în funcție de modul în care cetățenii interacționează cu acestea ((https://www.strongtowns.org/journal/2016/5/4/the-value-of-old-buildings)). „Când clădirile de birouri se află în aceeași zonă cu locuințele, magazinele și parcurile publice, un oraș este cu adevărat activ pe timp de zi și noapte.” – J. Jacobs ((https://www.urbanspacegallery.ca/event/jane-jacobs-urban-ideas/test-test/)).  Astfel, orașele ar trebui să fie într-o armonie completă, să dispună de un echilibru funcțional și să construiască o relație de interdependență cu cetățenii – una dintre cele mai importante verigi ale peisajului urban.

Autoarea subliniază că orașele sunt ființe vii, armonioase, caracterizate de interacțiuni constante între oameni și elementele componente ale peisajului urban, cu activitate constantă și oameni care se bucură de timpul pe care îl petrec pe stradă. Jacobs portretizează orașul/cartierele ca având două schimburi, acestea fiind pline de viață, cu prezența umană sporită, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte. În revista „Fortune Magazine” din 1958, Jacobs oferă drept exemplu Strada 57 din New York care este la fel de aglomerată pe timp de noapte ca în timpul zilei. Noaptea funcționează datorită hotelurilor rezidențiale din jur, datorită locației de concerte Carnegie Hall, datorită muzicii, dansului și teatrelor speciale motion-picture care au fost generate de Carnegie Hall. Pe timp de zi, întreaga zonă „funcționează” prin prisma clădirilor mici de birouri existente pe stradă și a clădirilor mari de birouri din Est și Vest ((https://www.vox.com/2016/5/4/11583342/jane-jacobs-100th-birthday)).

Un concept esențial dezvoltat de autoare este cel de „sidewalk ballet” -balet al străzii, concept care descrie interacțiunea publică în viziunea lui J. Jacobs. Acesta caracterizează orașele în care oamenii interacționează în permanență și care depind unii de alții. Observând acțiunile oamenilor de zi cu zi pe străzile orașului, Jacobs remarcând „o coregrafie nerepetată a locuitorilor care își desfășoară activitățile cotidiene, fapt ce pentru autoare constituie vitalitatea vieții de oraș ((https://www.urbanspacegallery.ca/event/jane-jacobs-urban-ideas/test-test/)).

„Te rog să te uiți atent la orașele reale. În timp ce te uiți, poți să și asculți, să zăbovești și să te gândești la ceea ce vezi.” – Jane Jacobs.

Viziunea asupra cetățeanului și paralela cu Smart City

Jane Jacobs a susținut cu tărie perspectiva conform căreia cetățenii reprezintă fundamentul dezvoltării orașelor, explicând modul în care orașele și civilizațiile funcționează. Pentru Jacobs, oamenii obișnuiți creează legături sociale care duc la conturarea și promovarea siguranței mediului în care trăiesc și a încrederii, determinând în cele din urmă dezvoltarea economică și schimbarea socială. Bunăstarea orașelor rezidă în contactul informal dintre diverși oameni în spații publice ((https://marketurbanism.com/2016/11/01/the-great-mind-and-vision-of-jane-jacobs/)).

Imagine similară

Ideile autoarei pot fi extinse la baza conceptului de Smart City. Planificarea urbană smart trebuie să pornească în primul rând de la nevoile cetățenilor, ale comunităților, să prindă formă pornind de la cultura acestora, obiceiurile și modul organic de a construi și dezvolta comunități. Cetățenii sunt o prioritate, iar modul lor de a conviețui stă la baza dezvoltării inteligente ulterioare a orașului în care trăiesc. 

Cetățeanul reprezintă nucleul orașului în care își petrece viața de zi cu zi. Orașele trebuie să prindă viață pornind de la cetățeni activi de dimineață până seara, iar în contextul COVID-19, ne dorim acest lucru din ce în ce mai mult. Pandemia actuală ne-a impus distanțarea socială, reguli de conduită în societate și noi norme care ne ghidează și ne vor ghida comportamentul zilnic. Suntem în proces de acceptare a nevoii continue de distanțare și de protecție adecvată, și vom îmbrățișa din ce în ce mai mult spațiile publice lipsite de aglomerație și răsfirate. Încet-încet, perspectivele asupra arhitecturii urbane vor fi remodelate conform noilor „cerințe”. Nu vom mai vrea Jane Jacobs, ci o întreagă nouă abordare urbană. Orașele vor arăta altfel, iar cetățenii vor fi nucleul în jurul căruia acestea vor prinde contur. 

 

 

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *