Smart City presupune o abordare cuprinzătoare, de tip “puzzle”. Astfel fiecare “piesă” trebuie identificată, definită şi evaluată din perspectiva Smart City şi cu condiţia ajustării la nivelul întregului.
Prima componentă pe care o voi aduce în discuţie este legată de siguranţa cetăţenilor, respectiv INTERVENŢIA ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ, INTERVENŢIA DE DUPĂ UN CUTREMUR MAJOR. Am selectat această componentă deoarece subiectul, referitor la dezastrele produse de un cutremur, este de mare actualitate.
Acum, la peste 40 de ani de la marele cutremur din 4 martie 1977, preocuparea pentru planificarea intervenţiilor de după cutremur este deosebit de intensă. În acest context vă supun atenţiei modalitatea prin care Sistemul de transport public de suprafaţă din Bucureşti, operat de RATB, poate asigura un suport suplimentar pentru actualele sisteme şi proceduri planificate, acesta fiind operaţional din primele secunde de după cutremur.
Pentru a explica utilitatea Sistemului de transport voi prezenta principalele atribute, ale acestuia, luate în calcul (datele sunt la nivelul anului 2014, www.ratb. ro):
Aria acoperită în zona urbană: 228 Kmp;
Densitatea reţelei în zona urbană: 3,24 Km/Kmp;
Parcul activ (Autobuze, Tramvaie, Troleibuze): peste 1200 vehicule;
Numărul de linii de transport public: 148; Lungimea reţelei (km. cale dublă); 445; Lungimea traseelor (km. cale dublă); 1576; Numărul staţiilor de oprire în zona urbană: 2185; Funcţionarea serviciului de transport şi cu linii de noapte.
Toate aceste elemente specifice sistemului de transport public de suprafaţă argumentează prezenţa unui vehicul de transport public în vecinătatea nostră (la maxim câteva sute de metri).
Aşadar avem un vehicul aproape de noi oriunde ne-am afla. Vehiculele destinate transportului public pot fi gândite din fabricaţie să raspundă unor cerinţe: scaune ce se pot rabata sau demonta rapid pentru a face loc diverselor echipamente sau efectiv pentru a obţine un spaţiu de intervenţie medicală, spaţii inchise pentru depozitarea în siguranţă a unor truse de prim ajutor sau rezerve de apă şi medicamente, sisteme de comunicaţii, etc. În urma unor analize de specialitate se pot oferi inputuri pentru cei care elaborează caietele de sarcini astfel încât noile achiziţii de vehicule să raspundă solicitărilor de mai sus.
Un alt factor de intervenţie este conducătorul auto. Pe bază de voluntariat dar şi prin măsuri de motivare (ore suplimentare plătite, spor la salariu sau la pensie, etc.) conducătorii auto şi vatmanii pot fi atraşi în acest sistem de intervenţie, instruiţi cum să evalueze starea din jur, cum să comunice, cui şi când, cum să acorde primul ajutor, cum să restabilească ordinea, etc.
Prin simulări periodice şi cursuri de specialitate se asigură un nivel ridicat de instruire şi o pregătire adecvată în raport cu cerinţele unui oraş foarte mare ca întindere şi cu resurse limitate de intervenţie.
Această responsabilizare asumată a conducătorilor auto şi a vatmanilor va creşte nivelul calităţii serviciilor de transport public iar transportul public va fi apreciat la adevărata valoare, un serviciu indispensabil şi cu efecte directe privind calitatea vieţii cetăţenilor.
Dr. Ing. Sorin Lenus NEGREA – Secretar General ARSC
Senior Contributor Smart City Magazine
Specialist mobilitate și management de proiect
